Top 10 idei cu care am plecat de la Conferința Managerilor Culturali, ediția a 12-a

Ce bine că ne mai întâlnim din când în când la evenimente culturale! Poate că nu ajungem întotdeauna la rezultate concrete sau nu găsim soluții care vor salva sectorul cultural din România, dar măcar ne reunim în aceeași sală și schimbăm opinii. Ne reconectăm și ne încurajăm unii pe ceilalți.

Conferința Managerilor Culturali, organizată de Institutul Național de Cercetare și Formare Culturală (INCFC), a ajuns la cea de-a 12-a ediție și are loc pe 26 & 27 noiembrie, la Sala Media a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București. Am participat în prima zi la sesiunea plenară intitulată „Reforma culturii: între necesitate și capriciu” și susținută de András István Demeter (Ministrul Culturii), George Gima (Vicepreședinte Comisia pentru cultură, Camera Deputaților), conf.univ.dr. Carmen Croitoru (Director General INCFC) și prof.univ.dr. Alexandru Boureanu (Director General Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova). La scurt timp după discuția care a spart gheața și a conchis asupra faptului că trebuie să privim cultura dintr-o perspectivă holistică și să ne oprim asupra fiecărui sector component pentru a-l defini și explica, a urmat lansarea Barometrului de Consum Cultural 2024 – Dinamicile tipurilor de consum cultural și rolul educației culturale.

Deși o discuție inepuizabilă, am pus în notițele telefonului câteva gânduri importante.

Topul ideilor cu care am plecat de la Conferința Managerilor Culturali, ediția a 12-a

1. Legea trebuie mai întâi respectată și apoi adaptată.
2. Avem nevoie de o abordare sistemică și sistematică.
3. Să fie utilizate datele, analizele și instrumentele de măsură pentru a ghida acțiunile de dezvoltare pe care managerii și le propun. Managerii culturali din mediul public și cel independent trebuie să se cunoască între ei și să colaboreze.
4. Cultura este un serviciu în folosul public, nu este un serviciu public. Noi nu răspundem unei cereri. În toate țările europene cultura este un bun; doar în România este un serviciu. Sectorul cultural înseamnă de fapt aproximativ nouă sectoare, iar unele dintre ele se află în zona privată și nici măcar nu se cunosc între ele.
5. Soft power – pe care îl reprezintă sectorul cultural; educația prin cultură poate contribui la reziliența societății noastre și este pentru prima dată când se discută la nivel parlamentar, în mod consolidat, despre educația prin cultură.
6. Învățământul vocațional și-a pierdut din calitate pentru că este finanțat per capita, dar nu este adaptat la piața muncii. Nu există locuri de muncă pentru acești absolvenți. Perspectiva unui parteneriat cu Ministerul Educației, noi programe de formare a managerilor culturali, poate și adaptarea cifrelor de școlarizare și adaptarea la piața muncii.
7. Tax Rebate ca mecanism de finanțare – un procent din taxele plătite către administrația locală să se întoarcă la contribuabil pentru a fi investit în proiectul următor.
8. Pe lângă spectacole, teatrele de repertoriu trebuie să facă programe extra repertoriale, pentru că misiunea lor este mult mai amplă decât aceea de a produce spectacole. Ei trebuie să contribuie la dezvoltarea publicului.
9. Reforma mentalității în cultură: o necesitate. (O idee propusă de regizoarea Leta Popescu)
10. Trebuie să privim cultura holistic, din toate perspectivele, luând în calcul toate palierele culturii. Să punem în ordine toate conceptele și să le definim așa cum trebuie. Reforma teatrului nu va ajunge pentru reforma culturii.

---

Ce am aflat, pe scurt, din Barometrul de Consum Cultural 2024?

• Nu avem un consum constant de cultură.
• Se remarcă o dinamică hibridă – ceea ce semnalează anumite bariere care blochează accesul la unele bunuri culturale. Una dintre ele este educația, în special educația culturală.
• Vizitarea obiectivelor de patrimoniu a înregistrat un procent destul de mare – printre cele mai răspândite forme de practică de consum cultural în spațiul public.
• O relativă creștere la vizionarea filmelor la cinematograf.
• Creștere fulminantă a participării la sărbători publice, pentru că a crescut foarte mult numărul lor; asta duce la scăderea gustului publicului.
• A crescut foarte mult consumul de muzică și de conținut media pe internet.
• Scădere accentuată pentru lectura de cărți, inclusiv audiobookuri, dar și pentru programele TV.
• Un procent foarte mare de non-public = cei care înregistrează bariere din perspectiva educației culturale.
• Merită o mai mare atenție publicul potențial (cel puțin o dată la 6 luni) și cel ocazional (cel puțin o dată pe an); se pot construi programe adecvate.
• Importanța culturii este conștientizată la nivelul publicului obișnuit, dar cum îi aducem mai aproape de produsele culturale pe acești oameni?
• Responsabilitatea culturii: să genereze programe de educație pentru tânăra generație.
• Publicul trebuie întrebat ce a înțeles și cum a perceput, nu dacă i-a plăcut, pentru a evalua activitatea culturală.
• Sunt provocări între evoluția tehnologică și obiceiul de consum cultural.
• Cultura înseamnă rezistență în fața ideologiei extremiste.
• Dacă nu investim în cultură, pe termen lung ne vom pierde identitatea și locul în istorie.
• 67% dintre cetățenii români care sunt familii cu copii nu au fost niciodată la un spectacol de teatru, nici ei, nici copiii lor.
• Tinerii vin spre cultură, dar segmentul de mijloc se îndepărtează, ceea ce înseamnă că se pierde legătura dintre generații.
• Nu lipsa interesului este problema, ci accesul la cultură.

Citește aici Barometrul de Consum Cultural 2024.